Cum să treci examenul la Management Strategic?

Următoarele capitole avem de  învățat pentru examenul la management strategic:

  • Procesul de management strategic
  • Mediul exterior firmei
  • Mediul interior firmei
  • Strategii la nivelul afacerilor
  • Strategia la nivelul firmei
  • Implementarea strategiei. Evaluarea strategiei şi controlul
  • Managementul strategic al tehnologiilor
  • Managementul strategic al capacităţii. Planificarea agregată

Procesul de management strategic

  • formularea ( stabilirea misiunii și viziunii, analiză SWOT, obiective pe termen lung ), implementarea și evaluarea strategiei sunt etapele managementului strategic.
  • viziune = unde dorește să ajungă firma?
  • misiune = în ce constă afacerea firmei ?
  • obiectivele pe termen lung trebuie să fie: provocătoare, măsurabile, rezonabile, clare
  • decizii pentru implementarea strategiei:
    – crearea unei culturi organizaţionale care să sprijine strategia
    – redirecţionarea eforturilor de marketing
    – stabilirea bugetelor
    – dezvoltarea şi folosirea sistemelor informaţionale
  • pentru obiective pe termen lung se stabilesc obiective anuale
  • politicile vizează situațiile repetitive din firmă
  • programele cuprind activitățile necesare pentru a aplica strategiile
  • bugetul cuprinde o cuantificare valorică a programelor
  • competivitate strategică este atinsă atunci când o firmă reușește să formuleze și să implementeze o strategie de succes.
  • avantajul competitiv există atunci când o firmă poate face ceva ce concurenții nu pot să facă
  • stakeholders sunt (grupuri de)  persoane care pot influența și sunt influențați de rezultatele activității firmei ( ex: acționarii, furnizorii, clienți, comunități locale )

Mediul exterior firmei

  • este alcătuit din mediul general (forțe care influențează deciziile pe termen lung) și mediul industriei .
  • forțe economice sunt: rata dobânzii, rata inflației, nivelul șomajului, piața valutară, politica de impozite și taxe, etc…
  • forțe tehnologice: internetul, produsele noi, licențe, automatizare, etc
  • forțe politico-legale: legi privind protecța mediului, impozite și taxe, stabilitatea guvernelor
  • forțe social culturale: protecția mediului, menținerea stării de sănătate
  • forțe concurențiale se referă la concurenții unei firme
  • modelul celor cinci forţe concurenţiale elaborat de Michael Porter:
    – Pericolul firmelor noi
    – Rivalitatea între firmele  existente
    – Pericolul produselor/serviciilor substituente
    – Puterea de afaceri a cumpărătorilor
    – Puterea de afaceri a furnizorilor

Video – Modelul celor cinci forțe concurențiale elaborat de Michael Porter:

Mediul interior firmei

  • analiza mediului interior urmărește identificare și dezvoltarea resurselor și competențelor firmei.
  • resursele firmei constituie elemente de intrări în procesul de producție
  • resursele pot fi tangibile ( financiare, fizice, umane, organizaționale )  sau intangibile ( licențe, know-how, cultura organizațională, reputația firmei )
  • competențele firmei ( de proiectare, marketing, de producție, IT, cercetare-dezvoltare )
  • competențele esențiale sunt: valoroase, rare, costisitor a fi imitate, nesubstituibile
  • analiza lanțului valorii: activități primare ( logistica în cadrul firmei, operațiile, logistica înafara firmei, marketingul și vânzarea, service-ul post-vânzare ) și activități de susținere ( aprovizionarea, dezvoltarea tehnologică, managementul resurselor umane, infrastructura firmei )
  • benchmarking =  instrument prin care o firmă poate stabili dacă activitățile de pe lanțul valorii sunt competitive cu concurenții săi
  • surse benchmarking:
    – rapoarte publicate de către
    – publicații comerciale
    – furnizorii
    – distribuitorii
    – consumatorii
    – partenerii de afaceri
    – acționarii și creditorii
  • analiză internă a firmei = resurse și competențe unice
  • analiza SWOT

Strategii la nivelul afacerilor

  • formularea strategiei la nivelul afacerilor: nivelul firmei, nivelul fiecărei afaceri, nivel funcțional
  • principalele strategii:
    strategia leadershipului prin cost ( produse standardizate, costuri mici de producție, se adresează consumatorilor cu venituri mici și medii )
    strategia de diferențiere ( produse / servicii unice, prețuri mai mari, se adresează consumatorilor cu venituri mari )
    strategia orientată ( piața geografică diferită, un grup specific de consumatori, etc.. ) , ea poate fi bazată pe cost / diferențiere
    strategia integrată a costului redus și a diferențierii

Video – Leadership Strategies

Strategia la nivelul firmei

  • răspuns la intrebare: ce afaceri ar fi bine să întreprindă firma și cum ar trebui să conducă aceste afaceri?
  • strategia de diversificare = firma desfășoară concomitent activități corespunzătoare mai multor afaceri, care aparțin mai multor industrii sau domenii de activitate.
    – dacă are succes, strategia crește valoare firmei și competivitatea acestuia
    – crește poziția  pe piață a firmei
  • formele sub care se realizează strategie de diversificare corelată:
    – integrare în amonte
    – integrare în aval
    – integrare orizontală
  • Formele strategiei de diversificare necorelată:
    – Pătrunderea pe pieţe noi
    – Exploatarea competenţelor esenţiale
    – Dezvoltarea unor competenţe noi pentru noi perspective   apărute pe piaţă
  • strategii de colaborare
    – Pentru a mări valoarea oferită consumatorilor
    – Pentru a crea o diferenţă între ele şi concurenţi
    – Pentru a dobândi un avantaj competitiv
  • tipuri de strategii de colaborare: societăți mixte și alianțele și rețelele strategice.
  • societățile mixte = parteneriat temporar
  • Alianţele strategice constituie înţelegeri de parteneriat între două firme care pot să cadă de acord în privinţa cooperării în diverse moduri
  • Fuziunea este o strategie prin care două firme de mărimi aproximativ egale se unesc pentru a forma o nouă firmă.
  • Achiziția este o strategie prin care o firmă mai mare cumpără o firmă mai mică
  • Preluarea este o strategie aplicată în cazul în care fuziunea sau achiziția nu sunt dorite de ambele părți.
  • tipuri de achiziții: orizontală, verticală și corelată
  • strategia de restructurare:
    – Reducerea dimensiunii activităţilor desfăşurate
    – Reducerea gradului de diversificare a firmei
  • strategia internațională
  • strategia multinațională
  • strategia globală

Implementarea strategiei. Evaluarea strategiei şi controlul

  • pentru implementarea strategiei sunt esențiale următoarele probleme de management:
    – stabilirea obiectivelor anuale
    – stabilirea politicilor ( ce activități trebuie executate și de către cine )
    – alocarea resurselor
    – managementul conflictelor
    – compatibilizarea structurii organizatorice cu strategia
    – restructurarea și reproiectarea
    – adaptarea procesului de producție
    – managementul resurselor umane
    – probleme de marketing, financiar-contabile, cercetare-dezvoltare, managementul sistemului informațional
  • stabilirea obiectivelor anuale sunt esențiale pentru că:
    – constituie baza pentru alocarea resurselor
    – sunt un mecanism pentru evaluarea managerilor
    – stabilesc priorități pentru firme, divizii și departamente
  • managementul sistemului informațional, informațiile pot genera un avantaj competitiv
  • evaluarea strategiei permite unei firme să valorifice punctele sale forte  pe măsură ce ele se dezvoltă, să fructifice oportunitățile externe, să identifice și să acționeze amenințărilor care apar
  • evaluarea strategiei devine dificilă datorită următorilor factori:
    – instabilitatea economică
    – reducerea ciclului de viață a produselor
    – reducerea perioadei de inovare a produselor
    – modificarea ritmului  schimbărilor tehnologice
    – creșterea numărului de concurenți
    – creșterea complexității mediului exterior
    – ritmul rapid de învechire a planurilor
  • revizuirea bazelor elaborării strategiei
  • măsurarea performanțelor firmei, se pot folosi criterii calitative și cantitative:
    – rata rentabilității investițiilor
    – rata rentabilității capitalului propriu
    – cota de piață
    – coeficient de îndatorare
    – câștigul pe acțiune
    – creșterea vânzărilor
    – creșterea activelor

Managementul strategic al tehnologiilor

  • importanța unei strategii a inovării
  • cercetare-dezvoltare efectuată de firme prin forțe proprii ( cea mai importantă sursă de inovare )
  • legăturile firmei cu consumatorii, furnizorii și concurenții
  • inovarea în rețele de colaborare
  • tipuri de inovare:
    – Inovarea produselor şi inovarea proceselor
    – Inovarea radicală şi inovarea incrementală
    – Inovarea care măreşte competenţa şi inovarea care distruge competenţa
    – Inovarea arhitecturală şi inovarea componentelor
  • curba S a tehnologiilor
  • avantajele colaborării firmelor ( firmele împart costurile și riscurile )
  • alegerea modului de colaborare
    – cercetare-dezvoltare prin forțe proprii ( este costisitor, control total, acces la capital, fără presiune de timp )
    – alianțele strategice
    – societăți mixte
    – acordarea licenței
    – outsourcing
    – participarea la organizaţii colective de cercetare
  • alegerea partenerilor:
    – compatibilitatea resurselor
    – compatibilitatea strategiilor

Managementul strategic al capacităţii. Planificarea agregată

  • planificarea capacității înseamnă definirea capacității și strategia privind capacitatea.
  • managementul capacității este privit din trei perspective: termen scurt, mediu și lung
  • măsurarea capacității este legată de complexitatea resurselor operațiilor
  • capacitate proiectată definește cel mai înalt nivel al producției care poate fi obținut într-un proces.
  • capacitate efectivă
  • gradul de utilizare a capacității
  • excedentul de capacitate
  • locul îngust
  • balanța capacității
  • flexibilitatea capacității ( posibilitatea de a livra ceea ce doresc consumatorii într-un timp mai scurt decât concurenții )
  • strategia privind capacitatea:
    – numărul și tipul utilajelor, instalațiilor, locurilor de muncă
    – amplasarea utilajelor, instalațiilor
    – alocarea sarcinilor de muncă
    – modificarea capacității ca răspuns la schimbarea cererii pe termen lung
  • planul agregat de producție se stabilește nivelul producției, al stocurilor, numărul de angajați necesar într-o perioadă de timp.
  • orizontul de timp pentru planificare agregată a producției este de obicei între 6-18 luni, cu detalierea sarcinilor pe luni
  • scopul urmărit prin planificare agregată a producției se referă la combinarea nivelului de producție, a numărului de angajați și a nivelul stocurilor, astfel încât să fie satisfăcute nevoile firmei
  • capacitatea firmei se exprimă prin ore-mașină, ore-om disponibile într-o perioadă.
  • Informaţiile necesare pentru a efectua planificarea agregată:
    – resursele disponibile în perioada de planificație și competențele firmei
    – previziunea cererii
    – politica firmei privind schimbarea numărului de angajați
    – posibilitatea de subcontractare
    – mărimea stocurilor
    – costurile
  • O firmă poate să influențeze cererea prin: preț, promovare
  • Firma poate să influențeze capacitatea:
    – angajarea suplimentară
    – folosirea timpului de lucru suplimentar
    – angajarea unor persoane cu program redus
    – folosirea stocurilor  de produse finite
    – recurgerea la subcontractarea unor componente, produse, lucrări sau servicii
  • strategia de adaptare la schimbarea cererii ( avantaj minimizarea costurilor de producție )
  • strategia de nivelare a producției ( este strategia cea mai comodă pentru manageri, dezavantaj generează cheltuieli de depozitare )
  • strategia numărului variabil de ore de muncă
  • firele de așteptare
  • elementele unui sistem de servire:
    – sursele care oferă consumatori ( finite / infinite )
    – ritmul sosirilor
    – șirul de așteptare propriu-zis
    – plecarea consumatorilor fără a fi serviți
    – disciplina de servire
    – stațiile de servire
  • echilibrarea capacității cu cererea
  • strategii posibile când cererea depășește capacitatea:
    – studierea posibilității  de angajare temporară a unor persoane
    – pregătirea angajaților proprii pentru a fi capabili să presteze mai multe activități
    – folosirea unor angajați care să lucreze o jumătate de normă

Linkuri utile

Bibliografie

  • Slide de prezentare Lect. univ. dr. Ovidiu BORDEAN

3 păreri la “Cum să treci examenul la Management Strategic?”

  1. Salut. Eu initial cautam niste ponturi pentru un alt examen si am dat peste blogul tau si respectiv acest articol.
    Si eu voi avea examen la Management Strategic. Ma gandeam daca ma poti ajuta cu niste informatii despre examen. Nu, nu ceea ce ai afisat mai sus. Ma intereseaza in special cum va fi examenul. Stiu, depinde de la profesor la profesor, insa al meu nu ne-a spus nimic. Ba se auzea ca va fi oral (eu exclud aceasta varianta din cauza lipsei timpului), ba scris si ultima varianta: studiu de caz.

    Tu ce parere ai?🙂

      1. Ok. Si concret, ce va trebui facut? Nu de alta, dar daca tot ai trecut prin asa ceva, mi-ar fi de ajutor niste ponturi ca sa stiu cum sa ma organizez.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s